Astazi vorbim despre Sfanta Troita de la Manastirea Neamt acolo unde “Sfintii Parinti” se ocupa cu sfintele afaceri cu lemn, sfinte gatere, sfanta prelucrare a lemnului si constructii in ariile protejate, pentru ca asa este duhovnicesc!
Zdremtele camuflate in sutane negre de la Manastirea Neamt au reusit sa fie improprietarite in urma cu cativa ani cu aproape 11.000 de hectare de padure chiar in Rezervaţia Naturala “Vînători”. Printre ciute, zimbri si alte incornorate, popii si-au gasit afacerea lor cu lemn. Nimic ilegal şi poate nici imoral. In rezervatiile naturale se poate exploata lemn, dar numai o anumita cota pe an de fiecare proprietar sau chiar de Romsilva, care poate incheia contracte cu diverse firme de exploatare a lemnului.
Potrivit unei sentinte judecatoresti care ridica diverse suspiciuni, orfanii cu manastirea au obtinut o treime din intreaga suprafata a Parcului Natural “Vanatori”, pe care o pot exploata dupa bunul plac, atat timp cat se incadreaza in cota de exploatare pe care o au pe 10 ani, potrivit deciziei Directiei Silvice Neamt. Insa, inainte de improprietarirea popilor de la Manastirea Neamt, samanta de scandal deja izbucnise. Desi nu exista vreo hotarare judecatoreasca de improprietarire, sutanele negre deja simtisera miros de brad in parcul natural si au cerut sistarea lucrarilor de exploatare pe eventuala lor viitoare “tarla” pe care firme din Neamt deja aveau contracte. Adica popii, vazand in perspectiva cum le va reveni proprietatea, au cerut incetarea contractelor de exploatare a masei lemnoase de pe acea suprafata. Voiau ca pana primeau ei padurea sa nu se mai exploateze chiar daca existau contracte, asa ca s-au opus tuturor celor care deja exploatau. Evident, societatile comerciale care aveau contracte s-au dus cu plangerile in mana la Romsilva iar situatia, intr-un final, s-a remediat, insa popii imediat ce prind un capatai de ceva se agata si fac tam-tam. Intr-un final, scandalul s-a stins iar homosexualii cu sutana au obtinut ce au vrut: mai intai 5.000 de hectare, apoi 6.000.
FABRICA
Cum se termina parcul, la poale de codru des, aproape de Manasirea Neamt se afla gaterul “Sfanta Troita”. Un peisaj neprietenos si nepotrivit locului se introduce anapoda. Sigla te intampina inca de la intrare, dar accesul e dificil. Gaterul lucreaza cu spor, desi la efectiv redus: din zece muncitori au mai ramas jumatate, iar din cei cinci doar doi lucreaza undeva, in fundul “Sfintei Troite”. Potrivit unui localnic, “tot ce vedeti aici padure este a lor. Cat vezi cu ochii (si ai ce vedea!). Cred ca o desfiinteaza. Poate ca vor sa faca alta mai mare. De intrat sau vizitat, nici vorba! E acolo un inginer care nu prea lasa pe nimeni. Supravegheaza tot. Intra si ies camioane cu lemn, dar nu stiu ce fac cu ele. Si nici cu rumegusul”.
Dupa o vizita duhovniceasca la Manastirea Neamt (un loc plin de saracie unde sfintii parinti traiesc de pe o zi pe alta si zic bogdaproste la orice pomana, ca sa fie primit!), incercam totusi sa intram in “Sfanta Troita” dar suntem intampinati imediat de inginerul silvic care zice derutat si putin nedumerit ca inainte de orice ne trebuie vreo trei aprobari de la “Sfanta Treime” a gaterului. Adica de la staretul Manastirii Neamtului (un fel de sef de fabrica) si de la altcineva de pe la Mitropolie. Dupa alte 30 secunde de gandire, ne trimite totusi la parintele staret de la Neamt: parintele Benedict al “Sfantului Gater”!
PARINTELE BENEDICT
La manastire intrebam o fata bisericeasca de locul in care am vrea sa-l gasim pe parintele Benedict. Suspicios, purtatorul de sutana ne masoara din priviri de sus pana jos si ne intreaba in ce problema. Ii spunem ca vrem sa vorbim cu preacuviosenia sa si ne raspunde ca este destul de greu de ajuns la parintele Benedict: “numai cine are interes poate sa va spuna unde este”. Explicam fetei bisericesti (biserica matii!) ca avem un interes aparte despre care preferam sa discutam direct cu partintele intre patru ochi si imediat ne arata o casa undeva vizavi de manastire, timp in care isi gaseste repede de vorba cu un turist pe care-l spovedeste de toate cele: de unde e, unde sta, cand a venit, cand pleaca. Acasa, parintele Benedict, pauza! Pentru “Sfanta Aprobare” il sunam pe telefonul mobil:
“Buna ziua. Intelegem ca avem nevoie de o aprobare de la dvs. pentru a intra la Sfanta Troita, la fabrica”. “Da, dar de ce vreti sa intrati?”. “Pai, sa vedem cum se lucreaza lemnul in fabrica. Am auzit niste masinarii care lucrau”. “Pai, n-aveti de ce sa intrati sa faceti poze, ca nu se mai lucreaza. Nu mai sunt muncitori”. “Pai noi am vazut vreo doi” . “Pai da, am avut zece, au plecat cinci si aia care au ramas nu prea mai au ce sa lucreze”. “Pai, de ce…nu e padure?”. “E padure, dar e fabrica mica”. “Cam cata padure aveti in proprietate?”. “Pai, vreo 400 de hectare. De aici exploatam”. “Deci ne lasati sau nu?”. “Pai nu, de ce? Mergeti la Piatra Neamt, ca acolo-i fabrica mare de mobila si vedeti acolo cum se lucreaza. Aici nu aveti ce. Aia-i privata”. “Pai, si asta-i cam privata. De ce ne trimiteti acolo?”. “Pai da, dar aia-i mare”. “Si inchideti fabrica?” “Nu”. “Pai si atunci ce faceti cu ea?” “Eee, mai nimic, ca nu prea mai sunt oameni”. “Aha. Deci ne lasati sau nu?”. “Nu, ca n-aveti de ce.” “Bine, parinte, sanatate”. “Sanatate, Doamne ajuta!”
Parasim Sfantul Gater, manastirea si homosexualii in sutane cu dezgust. Greata se accentueaza si mai tare atunci cand zarim la “Sfanta Crasma” din apropierea manastirii doi homosexuali in sutane care dadeau pe gat licori neautorizate de sfantul duh. “Noroc, sa traiesti, parinte…IN DUMNEZEII MATII!”
