În plină pandemie (când spitalele gemeau, iar lumea stătea cu acul într-o mână și declarația pe proprie răspundere în cealaltă) fundația traficului de influență și a spălării de bani condusă de Osama bin Munteanu opera relaxată, pe la diverse instituții publice, în interesul lui Hristos. Pe când oamenii numărau cazurile (mai mult sau mai puțin inventate), ei numărau contractele „duhovnicești” băgate cu ștampila în sertarele Spitalului Județean Bacău, așa, ca între prieteni care nu se întreabă niciodată de unde vin banii, ci doar unde se duc.
De altfel, o afacere de tip mafiot unde nu sumele încasate de la spital erau cireșele de pe tortul stricat, ci modul în care asociația celebră pentru „miruirea” copiilor de la Nicu Albu cu meniuri dubioase a prins contractul cu o instituție bombardată atunci de viruși și de haos. Când „eroii din linia întâi” luptau cu COVID-ul, binefăcătorii Domnului luptau cu pixul, să mai prindă o semnătură, o ștampilă, un „Doamne-ajută!” cu aromă de bani publici.
Și dacă legile penale „șăd” în continuare de-a dreapta Tatălui și se uită nepăsătoare la circ, poate ar fi timpul ca cineva să arunce un ochi și pe facturile cu mâncare livrată de fundația milosteniei către Micromedica, Dedeman, Trezorerie și, mai ales, către ANAF pentru că, în colțurile prăfuite ale contabilității sfinte, sunt foarte multe surprize, una mai penală ca alta și toate în formă continuată!
