Inainte de toate, haideti sa citim impreuna un articol:
Doamnelor și domnilor, luați o gură de aer și așezați-vă comod. Urmează episodul acela în care vezi cum unii care se cred „paznici ai adevărului” au, de fapt, mâinile murdare până la coate.
Hai să vorbim despre presa care nu mai face presă — ci doar trafic de imagine, minciună și „execuții” comandate. Despre acei „ziariști” care trăiesc din șantaj mediatic, ambalând mizeria în titluri pompoase.
Recent, pe internet a apărut un articol în care un profesor este acuzat de fapte dubioase — chipurile „pipăieli” și „poze cu tente”. Sună serios, nu? Până descoperi că totul e o fabrică de scandal, montată din bucăți de poze luate de pe Facebook și reinterpretate tendențios, ca să dea bine în titlu.
Da, asta e noua șmecherie a pseudo-presei locale: ia o poză, o răsucește, o stropește cu insinuări, apoi o vinde ca „investigație”.
Și, ca într-un scenariu de prost gust, totul pare parte dintr-un plan mai mare — un plan de discreditare a unei familii care n-a vrut să joace după regulile lor. Poze scoase din context, conversații în umbră, articole apărute fix la momentul „potrivit”. Coincidență? Puțin probabil.
Așa se face „presă” la unii: cu copy-paste, cu intenție și cu spume la colțul gurii.
Iar când îi prinzi, joacă rolul de martiri ai adevărului. Doar că adevărul, în cazul ăsta, are o cu totul altă adresă.
Presa locală ar trebui să apere oamenii, nu să-i vâneze. Dar cât timp tastatura e armă de șantaj și nu instrument de informare, vom continua să vedem articole făcute la comandă și reputații distruse pentru o porție de vizualizări.
