Este incredibil să privești societatea de pe margine zilele astea și modul în care oamenii simpli se atacă unii pe alții din cauza unor marionete denumite generic „candidați”. Bineînțeles că nici noi n-am scăpat de critici, ca de fiecare dată când ne luăm mai mult sau mai puțin de unii care sunt pupați în fund (cu mantă) de alții. Una peste alta, deja ni s-a făcut greață mai mult decât ar fi trebuit de toată falsitatea asta din ultima perioadă:
Indiferent cine ar ieși președinte, tot același sistem va conduce, pentru că în momentul când sună telefonul „de la pădure”, se va face voia Domnului și niciodată a „candidatului”, oricare ar fi ăla pentru că absolut toți sunt agățați cu dosare puse în stand-by tocmai pentru a putea fi manevrați mai departe „după poruncile lui Iisus”. Însă societatea s-a divizat în două:
1. Suveraniștii „proști și needucați” care fac „munca de jos” din cauza studiilor precare (sau nu) și care datorită vârstei și a regimului comunist nu au reușit să se adapteze „democrației” actuale, împreună cu asistații sociali care preferă vodka puturoasă plătită de partid în locul muncii (pentru că așa au ales unele partide să-i manipuleze și să-i țină pe unii analfabeți cu lene cronică).
2. „Intelectualii” societății cu studii superioare (marea majoritate cu diplome obținute pe bază de șpăgi și trafic de influență) denumiți generic antreprenori, la care se mai adaugă influencerii, creatorii digitali, drogații și ghăozarii deveniți LGBT-iști peste noapte (excluzându-i pe cei care chiar au o problemă/boală în acest sens, ei reprezentând sub 0.1% din totalul populației) care se urcă pe un trend mondial doar pentru simplul fapt că „e cool” să te arzi în cur și eventual să mai primești și ceva drepturi în plus pentru treaba asta.
Bineînțeles că ar trebui să fii un tâmpit dacă ar fi să te iei după unii sau alții, însă avem o întrebare pentru toată lumea: unde ați fost cu toții în pandemia covid-19 (cel puțin, ca să nu mai vorbim de ultimii 30 ani) atunci când prețurile s-au dublat (dacă nu, chiar triplat) la aproape ORICE și când erați ținuți în lesă (și cu botniță) iar cei dragi erau aruncați în groapă ca niște leșuri băgate în saci de plastic, în timp ce pe rețelele de socializare urlați prin comentarii că în România „este din rău în mai rău” și „așa nu se mai poate”?
Dacă privim mai atent situația din ultimul an, găsim și răspunsul: dând deoparte alegerile locale (primarii) acolo unde, de obicei, se votează omul și nu neapărat partidul (o mentalitate cam bolnavă și totodată discutabilă în multe privințe), la parlamentare au ieșit cu procent majoritar tot ăia din ultimii 35 ani, votați cu 2 mâini (influențați sau nu), de aceleași persoane care plâng fictiv pe rețelele de socializare că în România „este din rău în mai rău” și că „așa nu se mai poate”, ceea ce înseamnă, fără doar și poate, faptul că:
1. În România e rău doar pe rețelele de socializare…o lozincă de tot căcatul care maschează pentru marea majoritate (din ambele categorii – „intelectuali” și „suveraniști”) combinațiile ilegale și corupte (de diverse dimensiuni, în funcție de „statutul” fiecăruia) pe care le au cu oamenii din sistemul pe care tot ei l-au votat la parlamentare spre exemplu, pentru că de asta unii sunt „mai buni” ca alții în multe domenii (cu toate că uneori, dacă ar fi să te iei după „realitatea din teren”, ar cam trebui să fie invers): contracte privat – stat luate cu dedicație pentru că cineva „cunoaște” pe altcineva (pe bază de șpagă) și nu pentru criterii reale de performanță, licitații trucate (din același motiv), job-uri obținute, ce să vezi, tot pe aceleași criterii, toți ăștia fiind ajutați de cei votați prin protecții care pleacă de la „omisiunea” controalelor de orice fel și ajung până la dosarele „uitate” până la atingerea termenului de prescripție. Era o vorbă: când ți-e rău pe bune de nu mai poți și simți că mai ai un pic și mori, chiar dacă urăști morgile denumite generic „spitale”, până la urmă te duci că n-ai încotro (asta dacă nu ești bolnav mintal ca să stai să mori ca ultimul idiot), însă privind strict situația din pandemie, cu prețuri dublate sau chiar triplate la orice, sau chiar situația din viitor când cel puțin facturile la curent se vor DUBLA, iar în stradă nu vedem pe NIMENI (dând deoparte pupincuriștii și ONG-urile finanțate de partide sau de diverși dubioși cu fel și fel de interese obscure), e clar că în România, de fapt, nu e rău deloc, pentru că evaziunea fiscală și corupția predomină „în tăcere” asupra majorității care o arde fals pe rețelele de socializare, și nu numai.
2. De fapt, astăzi, la fel ca și în trecut (și cel mai probabil, ca și în viitor) asistăm de fapt la o bătălie a voturilor NU pentru bunul mers al țării, ci pentru menținerea corupților cu care unii (intelectuali și suveraniști) au făcut și ar mai putea face „treabă” în continuare dar cărora le tremură chiloții ca nu cumva o schimbare de regim (adica de persoane aflate în conducerea instituțiilor cheie ale Statului care le asigură protecția din domeniul privat) să îi dezavantajeze pe ei și să îi avantajeze pe ceilalți, tot ca ei, care au prins „trenul” șpăgilor și al evaziunii fiscale mult mai greu sau care nu l-au prins deloc până acum și care râvnesc după el, pentru că „o schimbare de personal” ar însemna uși închise pentru unii dar deschise pentru alții.
Revenind la planet România de astăzi care pentru unii încă e plată iar pentru alții e rotundă pentru că au văzut ei la „SpaceX” pe care îl distribuie ca să pară inteligenți dar despre care habar n-au de fapt cum funcționează (pentru că diplomele alea nu-s chiar degeaba, ca să nu mai pomenim de lipsa de marijuana sau ghăozuri sparte), noi încă nu putem să credem cum unii (în mare parte, susținători ai lui Mucușor) aruncă lozinci despre menținerea „stabilițății” într-o țară unde aproape totul este praf (de la învățământ, sistem medical și până la justiție) și a unui „parcurs pro-european” care ne împrumută bani pentru aproape orice (de la drumuri la plata dezmățului pentru bugetari în contextul unei economii care „duduie”) pentru a ne putea avea la mână, sau cum alții (în mare parte, susținători a lui Simion) încă pun botul la faptul că el, Simion, și nu „pădurea” (care a condus de fapt țara în ultimii 35 ani), ar avea de fapt putere de decizie pentru a schimba orice!
Totuși, apectul cel greu de înțeles în rândul pupincuriștilor cu „stabilitatea” și „pro-europa”, dând deoparte faptul că cei doi candidați rămași în cursă nu sunt altceva decât niște MARIONETE a aceluiași sistem bolnav de pe urma căruia mulți votanți au de fapt de câștigat, moral vorbind, cum dracu poți vota o persoană cu vizibile probleme de sănătate (de natură psihică) să te reprezinte ca popor, chiar și ipotetic vorbind?
